In CAP

Stim cu totii comentariile din ultimii ani de genul – “Vama Veche nu mai e ce-a fost!”. Dar dupa o afirmatie de genul asta, aparea un debate care ajunge la concluzia ca desi sunt mai multi manelisti, mai multi baieti de bani gata si exista asfalt pe strazi, Vama e in continuare misto.

Astazi am avut confirmarea, naucitoare, ca de la anul Vama asa cum o stim nu va mai exista. Si asta pentru ca traim in Romania si ne place sa distrugem totul pentru interese financiare:

- cluburile Spice si Expirat au ars in noaptea de 24 septembrie cu verdict clar de incendiu intentionat de mana criminala

- Goblin a ars azi noapte. Puteti ghici de ce?

- Stuff a primit notificare de desfiintare

- Soni spune ca nu va mai deschide restaurantul la anul.

Daca pana acum Vama era intr-o transformare care ne placea sau nu, pe care o acceptam sau nu, faptul ca niste rechini, mafioti, nenorociti fara suflete ne-au luat locul in care ne simteam liberi este cert!

Credeti ca putem face ceva sau spunem “Adio Vama!” ?

Ca in fiecare iarna, ma uimesc asa zisele job-uri pe care unii romani, cica constinciosi, le practica fara a avea vreo noima. Azi dimineata, m-a surprins, de exemplu, harnicia cu care zeci de lucratori de la salubritate, inarmati cu lopeti, spargeau de zor gheata adunata in statia de tramvai si (atentie) pe strada, fix la marginea bordurii.

Asta e cutiuta lor, patratica in care ar putea sa-ti argumenteze cat de importanta este activitatea lor pentru toti cei care nu o sa-si mai sparga capul doar pntru ca ei – cosntiinciosii si harnicii - au iesit cu noaptea in cap sa sparga gheata. Pentru noi!

Eu insa, ca un om rational si cu graba bagator de seama a lucrurilor absurde, nu pot sa nu ma intreb: de ce oare astazi, in prima zi geroasa din iarna asta? Ce i-o fi impiedicat oare sa mature zapada in seara cand a nins, nu cu 20 de oameni, ci cu 2? Si bine, inchipuindu-mi ca sunt atat de ingust prinsi de programul lor de 8 ore de munca pe zi, de ce naiba n-or fi asteptat macar ora pranzului, cand, pe la 12-1 gheata se inmoaie, lumea e deja la servici si nu se mai ingramadeste in statiile de tramvai, printre lopeti si cioburi de gheata….

Raspunsul ar fi simplu: au nevoie de o justificare, in primul rand in fata sefiilor, in al doilea rand in fata lor insisi, si ce e cel mai grav – pentru ca asa se face!! Asa se face in Bucuresti de cand eram eu mic. In fiecare iarna, dupa lamentarea cu deszapezirea si lamentarea cu strazile si lamentarea cu ceilalti care ar fi trebuit si iata ca nu… vin ei, furnicile nebagate in seama care cu mare dor asteapta primul inghet, unul cat de mic pentru a-si justifica prezenta in zgomotul lopetiilor izbite de gheata cu mare sarguinta, pentru a ne explica prin acest vacarm cat de important e ceea ce fac ei. Ei furniciile, ei sefii furniciilor zbierand la 6 dimineata in vestiare ca toata lumea trebuie sa fie pe strazi, si noi, trecatorii grabiti care ne inchipuim ca munca in sine poate fi un scop!

Sa aveti o iarna frumoasa!

Sa aveti un an mai frumos la voi in cap!

LATER EDIT: Am venit de la spectacol si m-am gandit sa va dau impresii la cald. Scriu cu nasul ca mainile inca ma dor de la aplaudat .  Deci puteti intelege ca mi-a placut. Au fost si multe lucruri pe care nu le-am stiut despre concert. Cum ca a fost in memoria lui Michael Jackson. Unora, stiu ei cine, le-a placut acest lucru. Mie mi s-a parut ca a luat din timpul melodiilor gospel pe care le asteptam. Si uite asa, am ramas fara “When the Saints go marching in”, “He has the whole world in his hands”, “I will follow him” sau “Glory glory hallelujah”.  Am auzit in schimb “O happy day” pe care au cantat-o impreuna cu Brother George (aka Gyuri Pascu). Nici asta nu am stiut (ca Brother G. e invitat).

PS1. Geoana a intarziat 50 de minute la spectacol. Cu ce o fi ocupat in perioada asta ca doar nu e presedinte

PS2. Cabral a avut bilete langa noi, adica in zona cea mai ieftina

PS3. Dupa ce un baietel a alergat prin sala (toata sala. chiar toata!!) cateva zeci de minute, l-au dat body-guarzii afara. Am iesit si eu la un moment dat spre baie. L-am vazut cu maica-sa care ii luase o Cola ca sa se linisteasca. Am auzit si eu ca are efect calmant

——————————————————————————-

Intotdeauna mi-au placut secventele alea din filmele americane in care corurile de negrese “with weight challenges” (in order to be politically correct) din biserici ridica sala in picioare intr-un ritm frenetic si cu o energie electrizanta. GOSPEL, tata!!!

O sa avem si in Bucuresti, pe 21 Decembrie la Sala Palatului ocazia sa vedem ce inseamna Gospel. Harlem Gospel Choir sper sa imi aduca macar 50% din ce ma astept. Si asa si tot va fi un super eveniment. Avand in vedere recomandarilor lor (au cantat cu U2, Simple Minds, Harry Belafonte, etc.) ma pregatesc sa bat din palme 1-2 ore cat va tine concertul

Acum aproximativ 2 saptamani am vazut “Noi” , un spectacol al Compania Passe Partout Dan Puric . De atunci ma tot gandesc cu ce sa il aseman ca sa redau cat mai bine senzatia pe care mi-a lasat-o. Cei 23 de actori care joaca, pun in scena cu o maiestrie deja obisnuita spectacolelor conduse de Dan Puric o serie de fragmente din viata. E ca si cum ai primi imbucaturi mici, doar de gust, cu multe din aspectele care compun lumea din jurul nostru. Ca trebuie sa compar spectacolul cu ceva legat de mancare mi-a fost clar de la inceput. Dar cu ce? Asta m-a chiunuit ceva timp.

Scenele sunt unele foarte intense, altele doar ingenios prezentate, unele sunt de un umor genial, altele triste, unele prezinta aspecte superficiale ale societatii, altele puncteaza aspecte profunde ale naturii umane. Plecand de la acest mix, am stat si m-am gandit ce gen de mancare reuseste sa combine arome atat de diferite intr-un mod gustos si apetisant.

Si… Evrika! In sfarsit am avut revelaia salvatoare: Acest spectacol este ca un PLATOU DE FRUCTE SI BRANZETURI SERVITE CU UN PAHAR DE VIN! Eventual urmat de un expresso si o bucatica de ciocolata neagra.

Sunt foarte fericit de comparatie. Va recomand sa “gustati” si voi. Urmatoarea “servire” are loc pe 6 Decembrie.